14 definiții pentru calindroi calendroi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calindrói sm [At: ALECSANDRI, T. 195 / V: ~len~ / Pl: ~ / E: mg kalendor ] (Iuz) 1 Ștrengar. 2 Berbant bătrân. 3 Om sărac.

CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec.

CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec.

CALINDRÓI s. m. v. calendroi.

calendrói sm vz calindroi

CALENDRÓI s. m. v. calindroi.

CALENDRÓI s. m. v. calindroi.

CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Rar, popular) Termen glumeț și ironic dat unui tînăr care face pozne, ștrengării; ștrengar. Măi, da calendroi mi-ai mai fost! ISPIRESCU, L. 289. – Variantă: calindrói (ALECSANDRI, T. 195) s. m.

CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Reg.) Ștrengar.

calendroiu m. ștrengar, vagabond: măi, da calendroiu mi-ai mai fost ISP. [Origină necunoscută].

calindroiu m. Mold. calendroiu: auzi coșcogea calindroiu AL.

calendróĭ m., pl. tot așa. Mold. Munt. Rar. Ștrengar, berbant. – Și -indroĭ (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calindrói (reg.) s. m., pl. calindrói, art. calindróii

calindrói s. m., pl. calindrói, art. calindróii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calendrói, calindrói, s.m. (înv., reg.) 1. berbant, poznaș, ștrengar. 2. om sărac, calic, necăjit; vagabond.

Intrare: calindroi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calindroi
  • calindroiul
  • calindroiu‑
plural
  • calindroi
  • calindroii
genitiv-dativ singular
  • calindroi
  • calindroiului
plural
  • calindroi
  • calindroilor
vocativ singular
  • calindroiule
plural
  • calindroilor
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calendroi
  • calendroiul
  • calendroiu‑
plural
  • calendroi
  • calendroii
genitiv-dativ singular
  • calendroi
  • calendroiului
plural
  • calendroi
  • calendroilor
vocativ singular
  • calendroiule
plural
  • calendroilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calindroi calendroi

  • 1. regional Termen glumeț și ironic dat unui tânăr care face pozne, ștrengării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ștrengar (persoană) un exemplu
    exemple
    • Măi, da calendroi mi-ai mai fost! ISPIRESCU, L. 289.
      surse: DLRLC

etimologie: