13 definiții pentru calificativ (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calificativ, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr qualificatif] 1 a Care califică (1). 2 sn Termen prin care este caracterizată o ființă sau un obiect. 3 sn (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva. 4 sn Fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” sau „insuficient” cuprinse în acest sistem.

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări). Sistem de notare în învățământ; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

CALIFICATÍV2, -Ă, calificativi, -e, adj. Care califică (3), care arată o calitate, o însușire. Adjectiv calificativ.

CALIFICATÍV2, -Ă, calificativi, -e, adj. Care califică (3). Adjectiv calificativ.Fr. qualificatif.

CALIFICATÍV, -Ă adj. Care califică, care arată o calitate, o însușire. // s.n. Cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. V. atribut, epitet. ♦ Notă, mențiune cu care se apreciază sârguința și purtarea elevilor și a studenților sau activitatea oamenilor muncii. [< fr. qualificatif].

CALIFICATÍV, -Ă I. adj. care califică, arată o calitate. II. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. ◊ notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii. (< fr. qualificatif)

CALIFICATÍV1 ~ă (~i, ~e) Care califică. Adjectiv ~. /<fr. qualificatif

calificativ a. care exprimă o calitate: adjectiv calificativ.

*calificatív, -ă adj. (mlat. qualificativus). Relativ la calificare: adjectiv calificativ. S. n., pl. e. Cuvînt care exprimă calitatea, modu de a fi: l-a gratificat cu calificativele cele maĭ urîte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calificatív1 adj. m., pl. calificatívi; f. calificatívă, pl. calificatíve

calificatív adj. m., pl. calificatívi; f. sg. calificatívă, pl. calificatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CALIFICATÍV, -Ă adj. (< fr. qualificatif): în sintagma adjectiv calificativ (v.)

Intrare: calificativ (adj.)
calificativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calificativ
  • calificativul
  • calificativu‑
  • calificati
  • calificativa
plural
  • calificativi
  • calificativii
  • calificative
  • calificativele
genitiv-dativ singular
  • calificativ
  • calificativului
  • calificative
  • calificativei
plural
  • calificativi
  • calificativilor
  • calificative
  • calificativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calificativ (adj.)

  • 1. Care califică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Adjectiv calificativ.
      surse: DLRLC

etimologie: