14 definiții pentru califat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

califat sn [At: DA ms / Pl: ~e, ~uri / E: fr califat] 1 Rangul de calif (1). 2 Durata guvernării unui calif (2). 3 Stat feudal-teocratic condus de un calif (2), întemeiat de arabi pe teritoriile stăpânite de ei, după moartea lui Mahomed.

CALIFÁT, califate, s. n. 1. (În Orientul Mijlociu, nordul Africii și Peninsula Iberică) Formă de stat feudal-teocratică instituită de arabi pe teritoriile stăpânite de ei. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernării unui calif. – Din fr. califat.

CALIFÁT, califate, s. n. 1. Formă de stat feudal-teocratică întemeiat de arabi pe teritoriile stăpânite de ei, după moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernării unui calif. – Din fr. califat.

CALIFÁT, califate și califaturi, s. n. (Învechit) 1. Numele statelor întemeiate de arabii cuceritori după moartea lui Mahomed. Califatul din Bagdad. ♦ Ținutul peste care stăpînea califul. 2. Rangul, demnitatea de calif. ♦ Durata guvernării unui calif.

CALIFÁT, califate, s. n. (Înv.) 1. Numele statelor întemeiate (sau stăpânite) de arabii cuceritori după moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. ♦ Durata guvernării unui calif. – Fr. califat.

CALIFÁT s.n. 1. Demnitatea de calif. ♦ Durata domniei unui calif. 2. Numele unor state arabe întemeiate după moartea lui Mahomed. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. califat, it. califfate].

CALIFÁT s. n. 1. demnitatea de calif. ◊ durata guvernării acestuia. 2. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed. ◊ teritoriul acestora. (< fr. califat)

CALIFÁT ~e n. 1) (în unele țări musulmane) Teritoriu supus autorității unui calif. 2) Durată de domnie a unui calif sau a unei dinastii musulmane. 3) Demnitate de calif. /<fr. califat

califat n. 1. demnitatea de calif; 2. durata domniei sale.

Califat n. 1. Califatul din Orient, mai întâi la Moca, transportat apoi la Bagdad de Abasizi, sub cari civilizațiunea musulmană ajunsese la apogeul ei (632-1528); Califatul din Cordova, fundat de Abderaman (756-1031), și Califatul din Egipt, fundat de Fatimiți (909-1171).

*califát n., pl. e (fr. califat; ar. turc. hilafet). Demnitatea de calif. Țara pe care o guvernează un calif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

califát s. n., pl. califáte

califát s. n., pl. califáte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALIFAT (< fr.) s. n. 1. (În sec. 7-13 în Orientul Mijlociu, în Nordul Africii și în Spania) formă de stat feudal-teocratică, instituită în teritoriile stăpînite de arabi. 2. Demnitatea de calif (între 1517 și 1924, sultanii Imp. Otoman aveau și titlul de calif). 3. Durata guvernării unui calif.

Intrare: califat
califat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • califat
  • califatul
  • califatu‑
plural
  • califate
  • califatele
genitiv-dativ singular
  • califat
  • califatului
plural
  • califate
  • califatelor
vocativ singular
plural
califat2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • califat
  • califatul
  • califatu‑
plural
  • califaturi
  • califaturile
genitiv-dativ singular
  • califat
  • califatului
plural
  • califaturi
  • califaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

califat

  • 1. (În Orientul Mijlociu, nordul Africii și Peninsula Iberică) Formă de stat feudal-teocratică instituită de arabi pe teritoriile stăpânite de ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Califatul din Bagdad.
      surse: DLRLC
  • 2. Rangul de calif.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Durata guvernării unui calif.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: