calibrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~rări / E: calibra] 1 (Teh) Prelucrare mecanică a unei piese, a unui semifabricat, pentru a obține forma și dimensiunile prescrise Si: calibra. 2 Sortare, după mărime, a cerealelor, fructelor, puieților de pomi etc. 3 Restrângere a albiei variabile a unui râu prin lucrări hidrotehnice.

CALIBRARE calibrări, s. f.. Acțiunea de a calibra. Atelierul de calibrare de la uzina «Secera și Ciocanul».

CALIBRARE, calibrări, s. f. Acțiunea de a calibra.

CALIBRARE s.f. Acțiunea de a calibra și rezultatul ei; calibraj. [< calibra].

calibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

calibrare (-li-bra-) s. f., g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

calibrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. calibrării; pl. calibrări

CALIBRARE s. (TEHN.) calibraj. (~ a unui semifabricat.)

CALIBRARE s. (TEHN.) calibraj. (~ a unui semifabricat.)

CALIBRARE (< fr.) s. f. 1. Operație finală de prelucrare mecanică a unui obiect, prin care se obțin dimensiunile prescrise și un grad înalt de netezime a suprafeței. 2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obține profile din oțel sau alte metode. 3. (AGR.) Operație de sortare și de clasare a semințelor, fructelor, puieților etc. după mărime sau masă. 4. Lucrare hidrotehnică de restrîngere a albiei unui rîu. 5. Operație de comparare a unui aparat, traductor, element de măsură cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-ieșire.