CALAMINĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea acestuia. – Din fr. calamine.

CALAMINĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.

CALAMINĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.

CALAMINĂ s.f. 1. Reziduu care rămîne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat. t. calamina].

CALAMINĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)

CALAMINĂ ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /<fr. calamine

*calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat natural de zinc, fosforescent pin frecare. V. tutea.

calamină s. f., g.-d. art. calaminei; pl. calamine

calamină s. f., g.-d. art. calaminei; pl. calamine

calamină s. f., g.-d. art. calaminei; pl. calamine

CALAMINĂ s. (MIN.) hemimorfit.