9 definiții pentru caicciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caicciu sm [At: LET. II, 171/14 / V: ~cgiu / P: ca-ic~ / Pl: ~cii / E: tc cayikci] Conducător de caic.

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayıkçı.

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi.

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. Caicciul care-l luase să-l treacă Dunărea, simțindu-l cu parale în chimir, l-ar fi omorît ca să-l jefuiască. GHICA, S. 303. – Variantă: caicgíu (ODOBESCU, S. II 496) s. m.

CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi.

caicciu m. conducător de caice, luntraș turc. [Turc. KAYIKČY].

caiccíŭ m. (turc. kaĭikĕy). Proprietar saŭ conducător de caic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caiccíu (ca-ic-) s. m., art. caiccíul; pl. caiccíi, art. caiccíii (-ci-ii)

caiccíu s. m. (sil. ca-ic-), art. caiccíul; pl. caiccíi, art. caiccíii

Intrare: caicciu
  • silabație: ca-ic-
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caicciu
  • caicciul
  • caicciu‑
plural
  • caiccii
  • caicciii
genitiv-dativ singular
  • caicciu
  • caicciului
plural
  • caiccii
  • caicciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)