11 definiții pentru caduceu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CADUCÉU, caducee, s. n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, pe care se încolăcesc doi șerpi, care, în Antichitatea greco-romană, simboliza înțelegerea și comerțul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

caducéu sn [At: CĂLINESCU, E. O. I, 18 / Pl: ~ee / E: lat caduceum, fr caducée] Sceptru al lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare la vârf, înconjurat de doi șerpi, care, în Antichitatea greco-romană, reprezenta pacea și comerțul.

CADUCÉU, caducee, s. n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi șerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea și comerțul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

CADUCÉU s.n. Sceptru în formă de baston încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), zeul comerțului. [Pl. -uri. / < lat. caduceum, cf. fr. caducée].

CADUCÉU s. n. sceptru încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea și comerțul. (< lat. caduceus, fr. caducée)

CADUCÉU ~e n. Sceptru al zeului grec Hermes, constând dintr-un baston cu două aripioare în vârf și înconjurat de doi șerpi. [Sil. -du-ceu] /<lat. caduceum, fr. caducée

caduceu n. 1. Mit. vargă încolăcită de doi șerpi, atributul zeului Mercuriu; 2. simbolul păcii, atributul comerțului.

*caducéŭ n., pl. eĭe (lat. cadúceus și cadúceum din caducéum, care vine d. vgr. kerýkeion, d. kéryx, anunțător; it. caducéo). O ramură de laur saŭ de măslin cu doŭă aripĭ în vîrf și înconjurată de doĭ șerpĭ. Era atributu luĭ Mercur, zeu negoțuluĭ, și simbolu păciĭ, prudențeĭ și vicleniiĭ (șerpiĭ) și al hărniciiĭ și ĭuțeliĭ (aripele).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caducéu s. n., art. caducéul; pl. caducée

caducéu s. n., art. caducéul; pl. caducée


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: caduceu
caduceu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caduceu
  • caduceul
  • caduceu‑
plural
  • caducee
  • caduceele
genitiv-dativ singular
  • caduceu
  • caduceului
plural
  • caducee
  • caduceelor
vocativ singular
plural
caduceu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caduceu
  • caduceul
  • caduceu‑
plural
  • caduceuri
  • caduceurile
genitiv-dativ singular
  • caduceu
  • caduceului
plural
  • caduceuri
  • caduceurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caduceu

  • 1. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, pe care se încolăcesc doi șerpi, care, în Antichitatea greco-romană, simboliza înțelegerea și comerțul.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: