CADUCEU, caducee, s. n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, pe care se încolăcesc doi șerpi, care, în Antichitatea greco-romană, simboliza înțelegerea și comerțul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

caduceu sn [At: CĂLINESCU, E. O. I, 18 / Pl: ~ee / E: lat caduceum, fr caducée] Sceptru al lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare la vârf, înconjurat de doi șerpi, care, în Antichitatea greco-romană, reprezenta pacea și comerțul.

CADUCEU, caducee, s. n. Sceptrul lui Hermes, reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi șerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea și comerțul. – Din lat. caduceum, fr. caducée.

CADUCEU s.n. Sceptru în formă de baston încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), zeul comerțului. [Pl. -uri. / < lat. caduceum, cf. fr. caducée].

CADUCEU s. n. sceptru încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea și comerțul. (< lat. caduceus, fr. caducée)

CADUCEU ~e n. Sceptru al zeului grec Hermes, constând dintr-un baston cu două aripioare în vârf și înconjurat de doi șerpi. [Sil. -du-ceu] /<lat. caduceum, fr. caducée

caduceu n. 1. Mit. vargă încolăcită de doi șerpi, atributul zeului Mercuriu; 2. simbolul păcii, atributul comerțului.

*caducéŭ n., pl. eĭe (lat. cadúceus și cadúceum din caducéum, care vine d. vgr. kerýkeion, d. kéryx, anunțător; it. caducéo). O ramură de laur saŭ de măslin cu doŭă aripĭ în vîrf și înconjurată de doĭ șerpĭ. Era atributu luĭ Mercur, zeu negoțuluĭ, și simbolu păciĭ, prudențeĭ și vicleniiĭ (șerpiĭ) și al hărniciiĭ și ĭuțeliĭ (aripele).

caduceu s. n., art. caduceul; pl. caducee

caduceu s. n., art. caduceul; pl. caducee

caduceu s. n., art. caduceul; pl. caducee

Caduceu = Caduceus.