CACOM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakım.

cacom sm [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: cacum / Pl: ~i / E: tc kakum] (Zlg; îrg) 1 Animal asemănător cu dihorul, cu blana albă și vârful cozii negru Si: hermină. 2 (Prc) Blană prelucrată de cacom (1).

CACOM sm. 1 🐒 Animal asemenea dihorului, cu blana albă și vîrful cozii negru; trăește în munții Scoției, în Germania, dar mai ales. în Asia (Mustela erminea) (🖼 699): Cum ai scăpat din labe de om? Întreba Jderu pe ~ DON. ¶ 2 Blana acestui animal: scoase o gevrea albă din buzunarul unei scurteici blănită cu ~ FIL. [tc. kakum].

CACOM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakim.

CACOM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Învechit) 1. Hermină. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai scăpat din lăbi de om? întrebă jderul pe cacom. DONICI, F. 101. 2. Blana acestui animal.

CACOM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Înv. și reg.) 1. (Zool.) Hermină. 2. Blana acestui animal. – Tc. kakim.

CACOM² ~uri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim

cacom² (blană) (înv.) s. n., pl. cacomuri

cacom² (blană) (înv., reg.) s. n., pl. cacomuri

cacom (blană) s. n., pl. cacomuri