8 definiții pentru cacom (blană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakım.

cacom sm [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: cacum / Pl: ~i / E: tc kakum] (Zlg; îrg) 1 Animal asemănător cu dihorul, cu blana albă și vârful cozii negru Si: hermină. 2 (Prc) Blană prelucrată de cacom (1).

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakim.

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Învechit) 1. Hermină. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai scăpat din lăbi de om? întrebă jderul pe cacom. DONICI, F. 101. 2. Blana acestui animal.

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Înv. și reg.) 1. (Zool.) Hermină. 2. Blana acestui animal. – Tc. kakim.

CACÓM2 ~uri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cacóm2 (blană) (înv., reg.) s. n., pl. cacómuri

cacóm (blană) s. n., pl. cacómuri

Intrare: cacom (blană)
cacom2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacom
  • cacomul
  • cacomu‑
plural
  • cacomuri
  • cacomurile
genitiv-dativ singular
  • cacom
  • cacomului
plural
  • cacomuri
  • cacomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cacom (blană)

etimologie: