opțiuni
  • info

12 definiții pentru cabotin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; p. ext. persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală. 2. (În trecut, în Franța) Actor ambulant. – Din fr. cabotin.

cabotin, ~ă smf [At: ARDELEANU, D.179 / Pl: ~i, ~e / E: fr cabotin] 1 (În trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2 Actor (sau actriță) de valoare mediocră care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust. 3 (Pex) Persoană care urmărește să obțină succese ușoare cu mijloace ieftine.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. (în trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriță) mediocru(ă) care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmărește să obțină succese ușoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, care, din vanitate și cu mijloace ieftine, urmărește succese ușoare. Actorul fără de talent, care n-a jucat decît roluri de ultima mînă... E cabotinul ratat. ARDELEANU, D. 179. Toată durerea și sărăcia disimulate sub haina strălucită a cabotinului... apărea în toată goliciunea ei. ANGHEL, PR. 120.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, p. ext. persoană care prin mijloace ieftine urmărește succese ușoare. – Fr. cabotin.

CABOTIN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin].

CABOTIN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franța) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin)

CABOTIN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în trecut, în Franța) Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără talent. 3) fig. Persoană care caută să obțină succes prin mijloace ieftine. /<fr. cabotin

*cabotín m. (fr. cabotin, dim. d. cabot, actoraș). Fam. Actor prost. Comediant ambulant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cabotin s. m., pl. cabotini

cabotin s. m., pl. cabotini

cabotin s. m., pl. cabotini

Intrare: cabotin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabotin
  • cabotinul
  • cabotinu‑
plural
  • cabotini
  • cabotinii
genitiv-dativ singular
  • cabotin
  • cabotinului
plural
  • cabotini
  • cabotinilor
vocativ singular
  • cabotinule
  • cabotine
plural
  • cabotinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cabotin, cabotinisubstantiv masculin
cabotină, cabotinesubstantiv feminin

  • 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Actorul fără de talent, care n-a jucat decît roluri de ultima mînă... E cabotinul ratat. ARDELEANU, D. 179. DLRLC
    • format_quote Toată durerea și sărăcia disimulate sub haina strălucită a cabotinului... apărea în toată goliciunea ei. ANGHEL, PR. 120. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală. DEX '09
  • 2. în trecut (În Franța) Actor ambulant. DEX '09 MDN '00
  • 3. (și) adjectival Fals, prefăcut, teatral. MDN '00
    sinonime: fals prefăcut teatral
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.