cabană² sf [At: H III, 145 / Pl: ~ne / E: srb kaban] (Rar) Haină femeiască de sărbătoare, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) cabon.

*CABANĂ (pl. -ne) sf. 👕 1 Manta sau pelerină cu glugă purtată de militari ¶ 2 Haină purtată deasupra celorlalte de către unii preoți (în locul vechei giubele), de către portărei și soldați [comp. fr. caban].

cabană f. haină de d’asupra a preoților (în locul vechii giubele), a portăreilor și a soldaților. [Cf. fr. caban, manta cu glugă].

*1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară.

cabană s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane

cabană s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane

cabană s. f., g.-d. art. cabanei; pl. cabane