6 definiții pentru cașet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cașét1 sn [At: DN3 / Pl: ~e, ~uri / E: fr cachet] 1 (Frm) Carnet în care se marchează fiecare lecție pe care o ține un profesor. 2 (Frm) Plată făcută după un număr de lecții predate. 3 (Fit) Plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.

CAȘÉT s.n. 1. (Franțuzism) Carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor. ♦ Plată făcută după numărul de lecții predate. 2. (Filat.) Plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. 3. (Farm.) Cașetă. [Pl. -te, -turi. / < fr. cachet].

CAȘÉT s. n. 1. carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor. ◊ plată făcută după numărul de lecții predate. 2. (filat.) plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. (< fr. cachet)

*cașét n., pl. e (fr. cachet, sigil, stampilă). Micĭ cartoane stampilate care daŭ drept la un abonament și pe care le restituĭ zi cu zi cu cît abonamentu se apropie de sfîrșit. (Și jeton, și fișă, și marcă). Cápsulă de hîrtie care conține un medicament în praf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cașét (carnet, plic) (rar) s. n., pl. cașéte

cașét (carnet, plic) s. n., pl. cașéte/cașéturi

Intrare: cașet
cașet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cașet
  • cașetul
  • cașetu‑
plural
  • cașete
  • cașetele
genitiv-dativ singular
  • cașet
  • cașetului
plural
  • cașete
  • cașetelor
vocativ singular
plural
cașet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cașet
  • cașetul
  • cașetu‑
plural
  • cașeturi
  • cașeturile
genitiv-dativ singular
  • cașet
  • cașetului
plural
  • cașeturi
  • cașeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cașet

  • 1. franțuzism Carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor.
    surse: DN
    • 1.1. Plată făcută după numărul de lecții predate.
      surse: DN
  • 2. filatelie Plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.
    surse: DN

etimologie: