6 definiții pentru căutătoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.

căutător, ~oare [At: TEODORESCU, P. P. / P: că-u~ / V: căt~, ~oáre, cot~, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: căuta + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se interesează de ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă de ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care se preocupă de ceva. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care îngrijește de cineva (sau de ceva). 9-10 smf, a (Persoană) care descântă pe deocheați. 11-12 smf, a Supraveghetor. 13 smf (Înv) Păzitor de vite. 14-15 smf, a (Înv) (Persoană) care primește cu ospitalitate. 16 smf Administrator al unei proprietăți. 17-18 smf, a Observator cu atenție. 19-20 smf, a Iscoditor. 21-22 smf, a Cercetător. 23-24 smf, a (Câine) care caută vânatul. 25-26 smf, a (Persoană) care încearcă să găsească ceva ascuns (sau pierdut) Si: cercetător (15-16). 27-28 smf, a Ghicitor. 29-30 smf, a (Persoană) care încearcă să procure ceva de preț, rar. 31 sf (Reg; spc) Oglindă.

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru ascuns. Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291. Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-tă-).

CĂUTĂTÓR, -OÁRE, căutători, -oare, s. m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă să descopere un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Din căuta + suf. -(ă)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căutătoáre (că-u-) s. f., g.-d. art. căutătoárei; pl. căutătoáre

căutătoáre s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătoárei; pl. căutătoáre

Intrare: căutătoare (persoană)
căutătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: că-u-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căutătoare
  • căutătoarea
plural
  • căutătoare
  • căutătoarele
genitiv-dativ singular
  • căutătoare
  • căutătoarei
plural
  • căutătoare
  • căutătoarelor
vocativ singular
  • căutătoare
  • căutătoareo
plural
  • căutătoarelor

căutător, -oare căutătoare

  • 1. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pămîntul de mîine Nu mai e numai al căutătorilor de pîine. TOMA, C. V. 291.
      surse: DLRLC
    • Poate de cînd ai sosit aci, vei fi avut dumneata prilejul să afli că am fost căutător de comori. C. PETRESCU, A. 304.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Căuta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09