6 definiții pentru cătrănit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătrănit1 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 370 / Pl: ~uri / E: cătrăni] 1-6 Cătrănire (1-6).

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. Cătrănitul traverselor de cale ferată.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătrănít (rar) (că-tră-) s. n.

cătrănít s. n. (sil. -tră-)

Intrare: cătrănit (s.n.)
cătrănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: că-tră-nit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătrănit
  • cătrănitul
  • cătrănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cătrănit
  • cătrănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cătrănit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cătrăni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM