6 definiții pentru cătrănit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

cătrănit1 sn [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 370 / Pl: ~uri / E: cătrăni] 1-6 Cătrănire (1-6).

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. Cătrănitul traverselor de cale ferată.

CĂTRĂNÍT1 s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cătrănit (rar) (că-tră-) s. n.

Intrare: cătrănit (s.n.)
cătrănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: că-tră-nit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătrănit
  • cătrănitul
  • cătrănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cătrănit
  • cătrănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cătrănitsubstantiv neutru

  • 1. rar Cătrănire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cătrănire
    • format_quote Cătrănitul traverselor de cale ferată. DLRLC
etimologie:
  • vezi cătrăni DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.