8 definiții pentru cătăniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.

cătăníță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 97 / Pl: ~țe / E: cătană + -iță] 1-4 Cătănioară (1-4). 5 Nevastă de soldat.

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui cătană. Pe cel deal, pe cea colniță, Primblă-mi-se-o cătăniță. ALECSANDRI, P. P. 97.

CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătăníță (reg.) s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe

cătăníță s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTĂNÍȚĂ s. v. soldățel.

Intrare: cătăniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătăniță
  • cătănița
plural
  • cătănițe
  • cătănițele
genitiv-dativ singular
  • cătănițe
  • cătăniței
plural
  • cătănițe
  • cătănițelor
vocativ singular
  • cătăniță
  • cătănițo
plural
  • cătănițelor

cătăniță

etimologie:

  • Cătană + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09