9 definiții pentru căsătoresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căsătoresc, ~ească a [At: COD. ȚIV. 11/9 / Pl: ~ești / E: căsător + -esc] (Rar) 1 Specific căsătoriei (1) Si: căsătornic (1). 2 Referitor la căsătorie (1) Si: căsătornic. 3 Care aparține căsătoriei (1) Si: căsătornic (3). 4 Care provine din căsătorie Si: căsătornic (4).

CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.

CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.

CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. Mă cheamă datoria, onoarea, trecutul, credința căsătorească. GALACTION, O. I 194. Cochetărie băbească... tîrguire căsătorească. ALECSANDRI, T. I 51. Șase luni trecuseră de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească. NEGRUZZI, S. I 73.

CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Din căsător (înv.) + suf. -esc.

căsătoresc a. de căsătorie, conjugal: se teme devr’o pacoste căsătorească AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căsătorésc (rar) adj. m., f. căsătoreáscă; pl. m. și f. căsătoréști

căsătorésc adj. m., f. căsătoreáscă; pl. m. și f. căsătoréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSĂTORÉSC adj. v. casnic, conjugal, matrimonial.

căsătoresc adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL.

Intrare: căsătoresc
căsătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsătoresc
  • căsătorescul
  • căsătorescu‑
  • căsătorească
  • căsătoreasca
plural
  • căsătorești
  • căsătoreștii
  • căsătorești
  • căsătoreștile
genitiv-dativ singular
  • căsătoresc
  • căsătorescului
  • căsătorești
  • căsătoreștii
plural
  • căsătorești
  • căsătoreștilor
  • căsătorești
  • căsătoreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căsătoresc

  • 1. rar De căsătorie, privitor la căsătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: casnic (adj.) conjugal matrimonial 3 exemple
    exemple
    • Mă cheamă datoria, onoarea, trecutul, credința căsătorească. GALACTION, O. I 194.
      surse: DLRLC
    • Cochetărie băbească... tîrguire căsătorească. ALECSANDRI, T. I 51.
      surse: DLRLC
    • Șase luni trecuseră de cînd gusta postelnicul această ticnită fericire căsătorească. NEGRUZZI, S. I 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Căsător (învechit „soț” din casă + sufix -ător) + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98