4 definiții pentru cărător (butoi)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 309 / Pl: ~i, ~oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 sf Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărătór2 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoáre

cărătór (butoi) s. n., pl. cărătoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.

Intrare: cărător (butoi)
cărător2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărător
  • cărătorul
  • cărătoru‑
plural
  • cărătoare
  • cărătoarele
genitiv-dativ singular
  • cărător
  • cărătorului
plural
  • cărătoare
  • cărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărător (butoi)

  • 1. Butoi în care se pun prune pentru zdrobit.
    surse: MDA2 sinonime: zăcător
  • 2. Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie.
    surse: MDA2

etimologie:

  • căra + sufix -ător.
    surse: MDA2