3 definiții pentru cărărea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărărea sf [At: TEODORESCU, P. P. 478 / Pl: ~ele / E: cărare + -ea] 1-2 (Rar; șhp) Cărăruie (1-2).

CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărărușă. Tu, pînzuca mea. Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea, S-o aduc la maica mea. RETEGANUL, P. IV 67. Frunză verde mieșunea, Hai, doamne, măria-ta, Știu ascunsă cărărea Printre stînci, strîmtă vîlcea, Să nu simtă pasărea. TEODORESCU, P. P. 478.

CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea.

Intrare: cărărea
cărărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărărea
  • cărăreaua
plural
  • cărărele
  • cărărelele
genitiv-dativ singular
  • cărărele
  • cărărelei
plural
  • cărărele
  • cărărelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărărea, cărărelesubstantiv feminin

  • 1. Cărăruie, cărărușă. DLRLC DLRM
    • format_quote Tu, pînzuca mea, Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea, S-o aduc la maica mea. RETEGANUL, P. IV 67. DLRLC
    • format_quote Frunză verde micșunea, Hai, doamne, măria-ta, Știu ascunsă cărărea Printre stînci, strîmtă vîlcea, Să nu simtă pasărea. TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
etimologie:
  • cărare + sufix -ea. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.