9 definiții pentru căput


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpút3 sn vz căpuț

căpút2 sn [At: CV, 1950, nr. 4, 35 / Pl: ~uri / E: nct ] (Trs) Poartă mare dinspre stradă, a unei curți.

căpút1 sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / Pl: ~uri / E: mg kaput] (Reg) Haină bărbătească în formă de manta Si: scurtuc.

căpút, n., pl. urĭ (ung. kaput. V. capot). Trans. Manta, pardesiŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPÚT s. v. laibăr, mintean, surtuc.

căput s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SURTUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpút (-te), s. n. – Palton, mantou. Mag. kaput, acuz. de la kapu (DAR; Gáldi, Dict., 112).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpút, căputuri, s.n. – (reg.) Haină scurtă, veston țărănesc; laibăr. – Din magh. kaput, acuz. de la kapu (Galdi, DA, cf. DER; Scriban, MDA).

căpút, -e, s.n. – Haină scurtă, veston țărănesc; laibăr. – Din it. capotto „palton, manta”, magh. kabát.

Intrare: căput
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căput
  • căputul
  • căputu‑
plural
  • căpute
  • căputele
genitiv-dativ singular
  • căput
  • căputului
plural
  • căpute
  • căputelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căput
  • căputul
  • căputu‑
plural
  • căputuri
  • căputurile
genitiv-dativ singular
  • căput
  • căputului
plural
  • căputuri
  • căputurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)