25 de definiții pentru căprar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căprár2 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/37 / V: ~plár, ~ál / Pl: ~i / E: mg káprár (káplár)] (Pop) 1-2 Caporal (1-2). 3 Flăcău care adună colacii la jocul cu țurca.

căprár1 sm [At: TDRG / V: -iu / Pl: ~i / E: ml caprarius] (Rar) Păstor de capre.

CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.

CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.

CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.

CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kaprál, rus. kaprál.

CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.

CĂPRÁR1, căprari, s. m. Păstor de capre.

CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Învechit și popular) Caporal. Pe front, căprarii comandau companiile. CAMILAR, N. II 374. Acest cîntec îl făcui Eu, căprarul Păvăloaie, Stînd de strajă noaptea-n ploaie. COȘBUC, P. II 50.

CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.

CĂPRÁR1 ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral

CĂPRÁR2 ~i m. rar Persoană care paște caprele. /<lat. caprarius

căprar m. păzitor de capre. [Lat. CAPRARIUS].

căprar m. caporal. [Nemț.KAPRAL (= KORPORAL); din terminologia militară austro-ungară].

1) căprár m. Păzitor de capre.

caporál sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/16 / Pl: ~i / E: fr caporal] 1 Grad militar imediat inferior celui de sergent Si: căprar2 (1). 2 Militar cu gradul de caporal (1) Si: căprar2 (2).

*caporál m., pl. (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căprár (păstor, caporal) (pop.) (că-prar) s. m., pl. căprári

căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căprár1, căprari, s.m. – (rar) Îngrijitor de capre. ♦ (onom.) Căprar, Căprariu, nume de familie (73 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. caprarius „păstor la capre” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA).

căprár2, căprari, s.m. – (mil.; pop.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea, 1906: 492). – Din magh. káprár (káplár) (DEX, DLRM, MDA), cf. rus. kaprál; din germ. Kapral (= Korporal) (Scriban, Șăineanu); terminologie militară austro-maghiară.

căprár, -i, s.m. – (mil.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea 1906: 492). – Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.

Intrare: căprar
  • silabație: -prar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căprar
  • căprarul
  • căpraru‑
plural
  • căprari
  • căprarii
genitiv-dativ singular
  • căprar
  • căprarului
plural
  • căprari
  • căprarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)