14 definiții pentru căluț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călúț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, (reg) căiúți / E: cal + -uț] 1-2 (Șhp) Cal (1) (mic) Si: căiuț (1-2), călușel (1-2), călușor (1-2). 3 Nume al mai multor specii de lăcuste (lăcustă verde, cosaș, cosaș verde, cosaș mare, cosaș mic, cosariu, cobiliță, cobilițariu, scăluș) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Îc) ~-de-apă Libelulă. 5 (Îc) ~-gălbiu, -pestriț, -roșietic Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (4). 6 (Îc) ~-de-iarbă Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (5). 7 (Îc) ~-de-mare Cal (37)-de-mare.

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. Soldați învinețiți, degerați, în cete mici, grămădiți în jurul unei căruțe... trasă de căluții ce-și frămîntau oasele lunecînd la fiecare pas. AGÎRBICEANU, S. P. 37. Am găsit poarta deschisă și lîngă șură trei căluți roibi cu tarnițele pe ei. SADOVEANU, N. F. 38. Hai, căluțul meu! CREANGĂ, P. 197. Un voinic... P-un căluț de la Buzău Suie drumul. TEODORESCU, P. P. 350. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor. V. călușel (3). Numirea de căluți sau căiuți a acestor... insecte le vine de acolo, după cum spun o seamă de romîni. din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiți și cap ca la cai, și pentru că sar prin iarbă ca și caii împiedicați de picioarele dinainte. MARIAN, INS. 520. – Pl. și: (2) căiuți.

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor.

CĂLÚȚ ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 2) Insectă din familia lăcustei. /cal + suf. ~

căluț m. 1. cal mic; 2. Buc. soiu de lăcustă care sare prin iarbă (Decticus verrucivorus).

călúț m. (d. cal). Cal mic. Cosaș, călușel (un fel de lăcustă mică).

cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călúț s. m., pl. călúți

călúț s. m., pl. călúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÚȚ s. 1. (ZOOL.) căișor, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluț-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaș, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaș, (Ban.) scăluș.

CĂLUȚ s. 1. (ZOOL.) căișor, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluț-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaș, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaș, (Ban.) scăluș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căluțul v. căiuții.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină.

Intrare: căluț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț
  • căluțul
  • căluțu‑
plural
  • căluți
  • căluții
genitiv-dativ singular
  • căluț
  • căluțului
plural
  • căluți
  • căluților
vocativ singular
  • căluțule
  • căluțe
plural
  • căluților
substantiv masculin (M12.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț
  • căluțul
  • căluțu‑
plural
  • căiuți
  • căiuții
genitiv-dativ singular
  • căluț
  • căluțului
plural
  • căiuți
  • căiuților
vocativ singular
  • căluțule
plural
  • căiuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căluț cantans hippocampus locusta

  • 1. Diminutiv al lui cal; călușel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călușel 4 exemple
    exemple
    • Soldați învinețiți, degerați, în cete mici, grămădiți în jurul unei căruțe... trasă de căluții ce-și frămîntau oasele lunecînd la fiecare pas. AGÎRBICEANU, S. P. 37.
      surse: DLRLC
    • Am găsit poarta deschisă și lîngă șură trei căluți roibi cu tarnițele pe ei. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC
    • Hai, căluțul meu! CREANGĂ, P. 197.
      surse: DLRLC
    • Un voinic... P-un căluț de la Buzău Suie drumul. TEODORESCU, P. P. 350.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călușel un exemplu
    exemple
    • Numirea de căluți sau căiuți a acestor... insecte le vine de acolo, după cum spun o seamă de romîni din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiți și cap ca la cai, și pentru că sar prin iarbă ca și caii împiedicați de picioarele dinainte. MARIAN, INS. 520.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cal + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98