8 definiții pentru călit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.

călit1 sn [At: ȘEZ. IX, 127 / Pl: ~uri / E: căli] Călire (1).

CĂLÍT1 s. n. Călire. Călitul oțelului.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLIT s. (TEHN.) călire, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

Intrare: călit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călit
  • călitul
  • călitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călit
  • călitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călit (s.n.)

etimologie:

  • vezi căli
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM