10 definiții pentru călcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călcat1 sn [At: H XII, 19 / E: călca] 1 Netezire a rufelor. 2 Tescuirea strugurilor în călcător, cu picioarele. 3 Împerechere la păsări. 4-5 (Ccr; în descântece) Boală, nevoie care l-a călcat (25).

CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III). – V. călca.

CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III). – V. călca.

CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III). Călcatul rufelor.

CĂLCÁT s. n. Acțiunea de a călca (III).

călcat n. călcare (în sens curat material): călcatul strugurilor, fier de călcat.

1) călcát m. (d. a călca [în picĭoare]). Tîrlicĭ, tîrîițĭ (papucĭ).

2) călcát n., pl. urĭ. Acțiunea de a călca dese-orĭ: călcatu rufelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLCÁT s. călcare. (~ul hainelor.)

Intrare: călcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcat
  • călcatul
  • călcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călcat
  • călcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călcat (s.n.)

etimologie:

  • vezi călca
    surse: DEX '98 DEX '09