5 definiții pentru călțunar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călțunar sm [At: LB / V: (reg) ~lciu~ / Pl: ~i / E: călțun + -ar] 1 Meseriaș care face călțuni (1) Si: pantofar. 2 Meseriaș care face călțuni (3). 3-4 Bărbat sau flăcău însărcinat de ginere să ducă daruri miresei.

CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.

CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Călțun + suf. -ar.

CĂLȚUNÁR, călțunari, s. m. (Reg.) Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. – Din călțun + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călțunár (înv.) s. m., pl. călțunári

călțunár s. m., pl. călțunári

Intrare: călțunar
călțunar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călțunar
  • călțunarul
  • călțunaru‑
plural
  • călțunari
  • călțunarii
genitiv-dativ singular
  • călțunar
  • călțunarului
plural
  • călțunari
  • călțunarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)