11 definiții pentru călărit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit1 sn [At: BĂRAC, T. 49 / E: călări] Călărie.

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit n. arta de a călări: căl de călărit, scoală de călărit. V. călărie.

călărít n. Acțiunea de a călări dese-orĭ. Călărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

călărit s. n. sg. (er.) act sexual.

Intrare: călărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărit
  • călăritul
  • călăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călărit
  • călăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călărit (s.n.)

etimologie:

  • vezi călări
    surse: DEX '98 DEX '09