5 definiții pentru călărășean (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călărășean, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: Călărași + -ean] 1 sm Persoană născută și crescută în Călărași. 2-3 sm, a (Locuitor) al municipiului Călărași. 4 a Care aparține municipiului Călărași. 5 a Referitor la municipiul Călărași.

CĂLĂRĂȘEÁN, -Ă, călărășeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor al municipiului Călărași. 2. Adj. Care aparține municipiului Călărași sau călărășenilor (1), privitor la municipiul Călărași ori la călărășeni. – Călărași (n. pr.) + suf. -ean.

CĂLĂRĂȘEÁN, -Ă, călărășeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Călărași. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Călărași. – Călărași (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*călărășeán adj. m., s. m., pl. călărășéni; adj. f. călărășeánă, pl. călărășéne

călărășeán s. m., adj. m., pl. călărășéni; f. sg. călărășeánă, pl. călărășéne

Intrare: călărășean (adj.)
călărășean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A19)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărășean
  • călărășeanul
  • călărășeanu‑
  • călărășea
  • călărășeana
plural
  • călărășeni
  • călărășenii
  • călărășene
  • călărășenele
genitiv-dativ singular
  • călărășean
  • călărășeanului
  • călărășene
  • călărășenei
plural
  • călărășeni
  • călărășenilor
  • călărășene
  • călărășenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călărășean

etimologie:

  • Călărași (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98