6 definiții pentru călăfătuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călăfătuire sf [At: LTR / V: ~lfă~ / P: ~tu-i-re / Pl: ~ri / E: călăfătui] Astupare, cu calafat, a găurilor dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării Si: călăfătuit1.

CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.

CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri

călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂFĂTUÍRE s. calfatare. (~ a punții unei nave.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂLĂFĂTUIRE (< ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum.

Intrare: călăfătuire
călăfătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăfătuire
  • călăfătuirea
plural
  • călăfătuiri
  • călăfătuirile
genitiv-dativ singular
  • călăfătuiri
  • călăfătuirii
plural
  • călăfătuiri
  • călăfătuirilor
vocativ singular
plural

călăfătuire

  • 1. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: calfatare

etimologie:

  • vezi călăfătui
    surse: DEX '98 DEX '09