6 definiții pentru călăfătuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
călăfătuire sf [At: LTR / V: ~lfă~ / P: ~tu-i-re / Pl: ~ri / E: călăfătui] Astupare, cu calafat, a găurilor dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării Si: călăfătuit1.
CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CĂLĂFĂTUÍRE s. calfatare. (~ a punții unei nave.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CĂLĂFĂTUIRE (< ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||