8 definiții pentru cârpit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRPÍT s. n. Cârpire. – V. cârpi.

CÂRPÍT s. n. Cârpire. – V. cârpi.

cârpit1 sn [At: LM / Pl: ? / E: cârpi] 1 Cârpire (1). 2 (Spc) Însămânțare, pentru a doua oară a porumbului, în locurile unde acesta nu a răsărit Si: cârpeală (4).

cârpit a. 1. dres; 2. astupat; 3. fig. cu ochii cârpiți, somnoros PANN; 4. fam.: beat. ║ n. punerea din nou a grăunțelor ce nu au răsărit.

CÎRPÍT s. n. Cîrpire. Cîrpitul cămășilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÎRPIT s. cîrpire, peticire, peticit. (~ unei haine.)

Intrare: cârpit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârpit
  • cârpitul
  • cârpitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cârpit
  • cârpitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârpit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cârpi
    surse: DEX '98 DEX '09