14 definiții pentru cârmâz (plantă; -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmu sf, cărmăz, căr~, cărmuz, ~mus, ~muz, (înv) a~, ~mez, chermes / Pl: nct / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăiește pe o specie de stejar și a cărei femelă depune pe acest arbore gogoși rotunde și roșii (Coccinilla). 2 sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz (Symphoricarpus albus). 4 sn (Șîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuințat în medicină. 5 sn Substanță colorantă roșie extrasă din fructele de cârmâz (2) sau din gogoșile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).

CÂRMẤZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

CÂRMẤZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmấz1 (insectă, plantă) s. m.

cârmấz2 (colorant, sirop) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMÂZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra și americana) (reg.) rumeioară. 2. v. coșenilă. 3. v. carmin.

CÂRMÂZ1 ~i m. Plantă erbacee cu flori albe-roz și fructe roșii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz

cărmắz sm vz cârmâz

cărmấz sm vz cârmâz

CÎRMÎ́Z (1, 2) s. m., (3) s. n. (Popular) 1. Plantă erbacee cu rădăcina foarte groasă, cu flori mici albe- roz, ale cărei fructe, în formă de bobițe roșii sau negre, servesc drept colorant (Pliytolacca decandra); rumeioară. 2. (Învechit) Insectă parazită care trăiește pe o specie de stejar și din ale cărei gogoși rotunde se extrage o vopsea roșie; coșenilă. 3. Materie colorantă roșie obținută din bobițele plantei descrise mai sus, sau din coșenilă; carmin. E-e-e... spuse Cocor an ridicîndu-se. Ian arată-ți mînile, cucoană... cu ce drept mănînci mămăligă pe lumea asta? Arată-ți mîniie... văd că ți-ai băgat unghiile în cîrmîz, ți le-ai boit. CAMILAR, TEM. 267. ◊ (Adjectival) Gidea șterse repede fierul cu postav cîrmîz și-i cercetă de-aproape ascuțișul. SADOVEANU, Z. C. 174. – Variantă: (3) cîrmúz (VLAHUȚĂ, N. 147) s. n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrmîz s. m.1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz.Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.

cîrmî́z m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ, ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud).

cârmâz (insectă, plantă) s. m.

CÎRMÎZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra și americana) (reg.) rumeioară. 2. (ENTOM.; Coccus cacti) coșenilă. 3. carmin. (~ este un colorant roșu.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PHYTOLACCA L., CÎRMÎZ, fam. Phytolacaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, cca 34 specii, erbacee, anuale sau perene, rădăcină pivotantă, groasă, tulpini drepte. Frunze groase, nervate. Flori cu numeroase stamine și carpele. Fructe, bace.

Intrare: cârmâz (plantă; -i)
cârmâz (plantă; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmâz
  • cârmâzul
  • cârmâzu‑
plural
  • cârmâzi
  • cârmâzii
genitiv-dativ singular
  • cârmâz
  • cârmâzului
plural
  • cârmâzi
  • cârmâzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)