8 definiții pentru cârceie (pl. ~)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCÉIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proțap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel

cîrcéĭe f., pl. (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcéie (piesă de legătură) s. f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei/cârcéii; pl. cârcéie/cârcéi

cârcéie (piesă de legătură) s.f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei / cârcéii; pl. cârcéie / cârcéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCÉIE s. v. brățară.

CÎRCEIE s. (TEHN.) brățară, (reg.) morcoașă, (Transilv.) toartă. (~ la coasă.)

Intrare: cârceie (pl. ~)
cârceie (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârceie
  • cârceia
plural
  • cârceie
  • cârceiele
genitiv-dativ singular
  • cârceie
  • cârceiei
plural
  • cârceie
  • cârceielor
vocativ singular
plural