6 definiții pentru cârâitoare (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.

CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

CÎRÎITÓR, -OÁRE, cîrîitori, -oare, adj. Care cîrîie. Păsări cîrîitoare. ♦ (Substantivat, f.) Scîrțîitoare cu care se alungă păsările. Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin invirtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să spatie pasările. PAMFILE, A. R. 148. – Pronunțat: -rî-i-.

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c’o singură mîna agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârâitoáre (obiect) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. cârâitórii; pl. cârâitóri

cârâitoáre (instrument) s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. cârâitórii; pl. cârâitóri

Intrare: cârâitoare (obiect)
cârâitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: câ-râ-i-
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâitoare
  • cârâitoarea
plural
  • cârâitori
  • cârâitorile
genitiv-dativ singular
  • cârâitori
  • cârâitorii
plural
  • cârâitori
  • cârâitorilor
vocativ singular
plural

cârâitoare (obiect)

  • 1. Scârțâitoare cu care se alungă păsările.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin învîrtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să sparie pasările. PAMFILE, A. R. 148.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09