9 definiții pentru cârâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârâit1 sn [At: SĂM. IV, 150 / Pl: ~uri / E: cârâi] 1-2 Cârâială (1-2).

CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.

CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.

CÂRÂÍT1 n. 1) A CÂRÂI. 2) Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.). /v. a cârâi

CÎRÎÍT1 s. n. Acțiunea de a cîrîi; zgomotul produs prin această acțiune. în ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284. ◊ Fig. Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79.

cîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu cîrîiriĭ: un cîrîit de cĭoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRÂÍT s. v. cârâială.

CÎRÎIT s. cîrîială. (~ de găină.)

Intrare: cârâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâit
  • cârâitul
  • cârâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cârâit
  • cârâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârâit (s.n.)

  • 1. Faptul de a cârâi; cârâială.
    surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • În ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284.
      surse: DLRLC
    • figurat Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.).
      surse: DLRLC NODEX

etimologie:

  • vezi cârâi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX