5 definiții pentru cârâit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.

CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.

cârâit2, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 129 / Pl: ~iți, ~e / E: cârâi] 1 (D. sunete, glas etc.; prt) Strident. 2 Care trădează ostilitate. 3 (Pop; d. oameni) Certat cu cineva.

CÂRÂÍT2 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CÂRÂI. 2) (despre voce, sunete) Care nu este melodios. /v. a cârâi

CÎRÎÍT2, -Ă, cîrîiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.) Ascuțit, strident (asemănător cu strigătul anumitor păsări). Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N. I 173.

cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită.

Intrare: cârâit (adj.)
cârâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâit
  • cârâitul
  • cârâitu‑
  • cârâi
  • cârâita
plural
  • cârâiți
  • cârâiții
  • cârâite
  • cârâitele
genitiv-dativ singular
  • cârâit
  • cârâitului
  • cârâite
  • cârâitei
plural
  • cârâiți
  • cârâiților
  • cârâite
  • cârâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârâit (adj.)

etimologie:

  • vezi cârâi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX