12 definiții pentru bătătorit (s.n.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂTĂTORIT1 s. n. Faptul de a (se) bătători. – V. bătători.
bătătorit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bătători] 1-2 Bătătorire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bătătorit1 s.n. Faptul de a (se) bătători. • /v. bătători.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bătătorit2, -ă adj. 1 (despre pămînt, drumuri etc.) Tasat; netezit prin bătătorire; ext. pe care se umblă mult; bătucit, bătut. 2 (despre palme, mîini, tălpi) Cu bătături; bătucit. • pl. -ți, -te. /v. bătători.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BĂTĂTORIT1 s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂTĂTORIT1 s. n. Faptul de a bătători (1). Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂTĂTORIT1 s. n. Faptul de a bătători.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bătătură1 sn vz bătătorit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bătătură s.f. 1 Teren bătătorit (în fața casei). ♦ Ext. (pop.) Curte (la casele țărănești). 2 Îngroșare a pielii pe degete, pe tălpi sau în palme. ◊ Expr. A călca pe cineva pe bătătură (sau pe bătături) = a atinge pe cineva unde îl doare mai tare; a supăra (foarte tare) pe cineva. 3 (țes.) Băteală, bătaie. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură (EMIN.). 4 (pop.) Bătaie (în ușă, în fereastră etc.). 5 (pop.) Adiere. Bătătura vîntului. • pl. -i. /lat. battĭtura, -ae.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bătătorit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bătătorit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bătătorit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bătătoritsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) bătători. DEX '09 DLRLC
- Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier. DLRLC
-
etimologie:
- bătători DEX '09 DEX '98