bătătarnic, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 108 / E: pbl bătător + harnic] 1-2 smf, a (Rar) Silitor. 3 sf Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze ascuțite, cu flori galbene și cu fructe achene acoperite cu peri aspri, care crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede și pe lângă vii Si: (reg) petimbroasă, cruciuliță (Senecio crucifolius).

BĂTĂTARNIC I. adj. care umblă din loc în loc, ușernic. II. BĂTĂTARNICĂ (pl. -ce), BĂTĂTARNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Băn. 🐑 Oaie care nu prea mănîncă ori-ce, care umblă numai după mîncare bună ¶ 2 🌿 Plantă ierboasă, cu frunze ascuțite, cu flori galbene, și cu fructele acoperite cu peri scurți și aspre la pipăit; numită și „petimbroasă” (Senecio crucifolius) (🖼 410).