ușernic a. și m. care umblă cerșind din casă în casă: ușernic ce ești! CR. ║ ușernică f. femeie desfrânată: nu prea fusese ușernică CR.

UȘARNIC, Mold. UȘERNIC I. adj. Care umblă haimana, care nu stă de loc pe-acasă, care e mereu pe drumuri: (zicea) că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soiu rău (CRG.); nu bate lela prin sat, băiete, c’ai s’ajungi ușernic (FLOR.). II. sm. Cîine ce umblă din ușă în ușă pe la casele oamenilor; Ⓕ: scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! (CRG.).

ușernic, ușernică, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj., s.m. și f.) (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă. 2. (s.f.) femeie desfrânată.