opțiuni

O definiție pentru bătucire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătucire sf [At: DICȚ., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire. 2 Aștemere cu nisip sau pietriș pe drumuri Si: (rar) bătucit1 (2), (înv) șoseluire. 3 Batere a merelor Si: (reg) bătucit1 (3). 4 Acoperire cu bătături Si: (rar) bătucit1 (4), îngroșare. 5 (Îs) – la picioare Bășicare a picioarelor (din cauza umblatului) Si: (rar) bătucit1 (4). 6 (Rar) Tocire (1). 7 (Mai ales d. lucruri) Uzare a monedelor Si: (rar) bătucit1 (7). 8 Zdrobire a fructelor prin lovire Si: bătucit1 (7).

Intrare: bătucire
bătucire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătucire
  • bătucirea
plural
  • bătuciri
  • bătucirile
genitiv-dativ singular
  • bătuciri
  • bătucirii
plural
  • bătuciri
  • bătucirilor
vocativ singular —
plural —