opțiuni
  • info
O definiție pentru bătucit (bătucire)

Explicative DEX

bătucit1 sn [At: DICȚ, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire. 2 (Rar) Bătucire (2). 3 (Reg) Bătucire (3). 4 (Rar) Bătucire (4). 5 (Rar) Tocire. 6 (Rar) Bătucire (7).

Intrare: bătucit (bătucire)
bătucit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătucit
  • bătucitul
  • bătucitu‑
plural
  • bătucituri
  • bătuciturile
genitiv-dativ singular
  • bătucit
  • bătucitului
plural
  • bătucituri
  • bătuciturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătucit, bătuciturisubstantiv neutru

etimologie:
  • bătuci MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.