4 definiții pentru bălăngănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăngănire sf [At: DA ms / V: (reg) ~lăncă~, ~ăncări, ~ări~ / Pl: ~ri / E: bălăngăni] 1-2 Producere a unui sunet puternic (de clopot) de balangă Si: bălăngănit1 (1-2) (reg) băngănire (1-2). 3 Tragerea neregulată a clopotului în dungă. 4-9 Bălăbănire (1-6). 10 Legănare.
bălăncănire sf vz bălăngănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăncărire sf vz bălăngănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăngărire sf vz bălăngănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălăngănire
bălăngănire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălăncănire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălăncărire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălăngărire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.