băltăcire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3 Stagnare a apei care formează o baltă (1) Si: băltăcit¹ (3), băltire¹, băltit¹, băltuială (2), băltuire (2), băltuit¹ (2). 4 Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios Si: băltocit (4). 5 Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă Si: băltăcit¹ (5).

băltăcí vb. IV. (înv., reg.) 1 tr. (despre ape; compl. indică terenuri, locuri etc.) A inunda. 2 intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. 3 refl. (despre terenuri, locuri etc.) A se inunda. • prez. ind. pers. 3 -cește. /băltăc + -i.

BĂLTĂCI vb. v. stagna.