7 definiții pentru bălmăjit (adj.)

Explicative DEX

bălmăjit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 88 / V: balmujit2, ~moșit, ~mujit, bolmoșit2[1] / Pl: ~iți, ~e / E: bălmăji] 1 Încurcat2. 2 (D. oameni) Amețit2. 3 (Reg; d. oameni) Moleșit, fără energie.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

BĂLMĂJIT, -Ă, bălmăjiți, -te, adj. Încurcat, amestecat. (Atestat în forma bălmujit) Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică. Și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 88. – Variantă: bălmujit,-ă adj.

balmujit2, ~ă a vz bălmăjit2

bălmoșit, ~ă a vz bălmăjit2

bălmujit, ~ă a vz bălmăjit2

BĂLMUJIT, -Ă adj. v. bălmăjit.

bălmujit a. Mold. amestecat, încurcat: ceaslov și psaltire și acele bălmujite rău CR. [V. balmuș].

Intrare: bălmăjit (adj.)
bălmăjit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjit
  • bălmăjitul
  • bălmăjitu‑
  • bălmăji
  • bălmăjita
plural
  • bălmăjiți
  • bălmăjiții
  • bălmăjite
  • bălmăjitele
genitiv-dativ singular
  • bălmăjit
  • bălmăjitului
  • bălmăjite
  • bălmăjitei
plural
  • bălmăjiți
  • bălmăjiților
  • bălmăjite
  • bălmăjitelor
vocativ singular
plural
bălmujit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmujit
  • bălmujitul
  • bălmujitu‑
  • bălmuji
  • bălmujita
plural
  • bălmujiți
  • bălmujiții
  • bălmujite
  • bălmujitele
genitiv-dativ singular
  • bălmujit
  • bălmujitului
  • bălmujite
  • bălmujitei
plural
  • bălmujiți
  • bălmujiților
  • bălmujite
  • bălmujitelor
vocativ singular
plural
balmujit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmujit
  • balmujitul
  • balmuji
  • balmujita
plural
  • balmujiți
  • balmujiții
  • balmujite
  • balmujitele
genitiv-dativ singular
  • balmujit
  • balmujitului
  • balmujite
  • balmujitei
plural
  • balmujiți
  • balmujiților
  • balmujite
  • balmujitelor
vocativ singular
plural
bălmoșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmoșit
  • bălmoșitul
  • bălmoși
  • bălmoșita
plural
  • bălmoșiți
  • bălmoșiții
  • bălmoșite
  • bălmoșitele
genitiv-dativ singular
  • bălmoșit
  • bălmoșitului
  • bălmoșite
  • bălmoșitei
plural
  • bălmoșiți
  • bălmoșiților
  • bălmoșite
  • bălmoșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălmăjit, bălmăjiadjectiv

  • 1. Amestecat, încurcat. MDA2 DLRLC
    • format_quote Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică. Și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 88. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Amețit. MDA2
    sinonime: amețit
  • 3. regional (Despre oameni) Moleșit, fără energie. MDA2
    sinonime: moleșit
etimologie:
  • bălmăji MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.