17 definiții pentru bușuma
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUȘUMA, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.
bușuma vt [At: ENC.VET. 611V: ~șoma, buciu~ / Pzi: ~mez / E: fr bouchonner] A freca un cal cu un șomoiog de paie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bușuma vb. I. tr. (compl. indică cai) A freca cu un șomoiog de paie. • prez.ind. -ez. și bușoma, (reg.) buciuma vb. I. /<fr. bouchonner.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUȘUMA, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUȘUMA, bușumez, vb. I. Tranz. A freca (un cal) cu un șomoiog de paie sau de fîn. Numaidecît ne apucarăm să bușumăm caii. PREDA, I. 86. – Variantă: buciuma (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/3, SADOVEANU, O. A. II 112) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUȘUMA, bușumez, vb. I. Tranz. (Reg.) A freca un cal cu un șomoiog de paie sau de fîn. [Var.: buciuma vb. I] – Din bușon (puțin cunoscut) „șomoiog de paie” (< fr. bouchon).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BUȘUMA ~ez tranz. (cai) A freca cu un mănunchi de paie (pentru a șterge de transpirație, de spumă). /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buciuma [At: TETRAEV. (1574), 208 / V: ~cina, ~ciuna / Pzi: bucium / E: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 vt (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 vt (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (D. lupi; rar) A urla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bușoma v vz bușuma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buciuma2 vb. I. v. bușuma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bușoma vb. I. v. bușuma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCIUMA1 vb. I v. bușuma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCIUMA1 vb. I. v. bușuma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bușuma (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. bușumez, 3 bușumează; conj. prez. 1 sg. să bușumez, 3 să bușumeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bușuma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bușuma vb., ind. prez. 1 sg. bușumez, 3 sg. și pl. bușumează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bușuma În ER, p. 66, am discutat pe bușuma, care de la înțelesul de „a freca caii cu șomoiogul” (vezi V. Em. Galan, Bărăgaul I, p. 303: Să-ți buciume armăsarul) a trecut la „a bate îndeset cu pumnii, fără a lăsa urme” (vezi și Lex. reg. I, p. 76: a bușuma „a bate pe cineva rău de tot” – de la Rîmnicu-Vîlcea. O paralelă semantică ne este oferită de a țesăla, care înseamnă „a bate”(TDRG).
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bușuma, bușumezverb
- 1. A freca un cal cu un șomoiog de paie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numaidecît ne apucarăm să bușumăm caii. PREDA, I. 86. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09