opțiuni
  • info
3 definiții pentru butucire

Explicative DEX

butuci vb. IV. tr. (mai ales în Ev. Med.; compl. indică picioarele, mîinile sau gîtul unui arestat sau ale unui prizonier) A băga în butuci. Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite (ISP.). • prez. ind. -esc. /butuc + -i.

BUTUCI, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

Ortografice DOOM

butuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucesc, imperf. 3 sg. butucea; conj. prez. 3 sg. și pl. butucească

Intrare: butucire
butucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butucire
  • butucirea
plural
  • butuciri
  • butucirile
genitiv-dativ singular
  • butuciri
  • butucirii
plural
  • butuciri
  • butucirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butuci, butucescverb

  • 1. învechit A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
etimologie:
  • butuc DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.