14 definiții pentru butic butică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

butíc2 sn [At: DEX2 / V: / E: fr boutique] 1 (Frm) Magazin mic (și luxos), cu mărfuri, în general de serie mică. 2 (Pex) Magazin mic cu diverse mărfuri de uz curent.

BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique)

butíc s. n. (com.; franțuzism) ♦ 1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. ♦ 2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butíc; var. butică; boutique] (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.)

BUTÍC ~uri n. Magazin mic și luxos (cu mărfuri de serie mică). /<fr. boutique

BUTÍCĂ s. f. v. butic.

butícă1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic1, butig / Pl: ~ici și ~ ice / E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ștenduleț.

BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuri

Intrare: butic
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butic
  • buticul
  • buticu‑
plural
  • buticuri
  • buticurile
genitiv-dativ singular
  • butic
  • buticului
plural
  • buticuri
  • buticurilor
vocativ singular
plural
butică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butice
  • buticele
genitiv-dativ singular
  • butice
  • buticei
plural
  • butice
  • buticelor
vocativ singular
plural
butică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butici
  • buticile
genitiv-dativ singular
  • butici
  • buticii
plural
  • butici
  • buticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butic butică

  • 1. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: