14 definiții pentru butic butică (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butic1 sn vz butică1

butíc2 sn [At: DEX2 / V: / E: fr boutique] 1 (Frm) Magazin mic (și luxos), cu mărfuri, în general de serie mică. 2 (Pex) Magazin mic cu diverse mărfuri de uz curent.

BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

BUTÍC, buticuri, s. n. (Franțuzism) Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

BUTÍC s. n. magazin mic, în care se vând confecții de serie mică. (< fr. boutique)

butíc s. n. (com.; franțuzism) ♦ 1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. ♦ 2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butíc; var. butică; boutique] (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.)

BUTÍC ~uri n. Magazin mic și luxos (cu mărfuri de serie mică). /<fr. boutique

butícă1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic1, butig / Pl: ~ici și ~ ice / E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ștenduleț.

BUTÍCĂ s. f. v. butic.

BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*butíc s. n., pl. butícuri

butíc s. n., pl. butícuri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

butic, buticuri s. n. magazin mic și modest profilat pe vânzarea de mărunțișuri

Intrare: butic
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butic
  • buticul
  • buticu‑
plural
  • buticuri
  • buticurile
genitiv-dativ singular
  • butic
  • buticului
plural
  • buticuri
  • buticurilor
vocativ singular
plural
butică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butice
  • buticele
genitiv-dativ singular
  • butice
  • buticei
plural
  • butice
  • buticelor
vocativ singular
plural
butică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buti
  • butica
plural
  • butici
  • buticile
genitiv-dativ singular
  • butici
  • buticii
plural
  • butici
  • buticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

butic butică (2)

  • 1. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: