9 definiții pentru butășire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.

butășire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: butăși] 1 Înmulțirea unei plante prin butași înrădăcinați. 2 Săparea și curățarea rădăcinilor viței-de-vie. Si: butășit1, butășeală.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.

bútcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot~ / Pl: butci / E: ucr бутка] (Îrg) Caleașcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTĂȘÍRE s. butășit, (înv. și reg.) sădit. (~ viței de vie.)

BUTĂȘIRE s. (BOT.) (înv. și reg.) sădit.

Intrare: butășire
butășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butășire
  • butășirea
plural
  • butășiri
  • butășirile
genitiv-dativ singular
  • butășiri
  • butășirii
plural
  • butășiri
  • butășirilor
vocativ singular
plural

butășire

etimologie:

  • vezi butăși
    surse: DEX '98 DEX '09