3 definiții pentru busuioc-roșu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!busuióc-róșu (plantă) s. m., art. busuiócul-róșu

busuióc róșu s. m. + adj.

Intrare: busuioc-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocului-roșu
plural
vocativ singular
plural

busuioc-roșu

  • 1. compus Plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus).
    surse: DEX '09

etimologie: