8 definiții pentru burtică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

burtícă sf [At: DA / Pl: ~ici / E: burtă + -ică] (Pop) 1-2 (Șhp) Burtă (1) mică Si: burticică.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. Celălalt... legăna pe niște picioare subțiri, arcuite în afară, o burtică ascuțită. M. I. CARAGIALE, C. 45.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Din burtă + suf. -ică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURTÍCĂ s. burticică, pântecel, pântecuț.

BURTI s. burticică, pîntecel, pîntecuț.

Intrare: burtică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burti
  • burtica
plural
  • burtici
  • burticile
genitiv-dativ singular
  • burtici
  • burticii
plural
  • burtici
  • burticilor
vocativ singular
plural

burtică

etimologie:

  • Burtă + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09