10 definiții pentru burcă (bundă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚRCĂ1, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

BÚRCĂ1, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.

búrcă1 sf [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~rci / E: rs бурка] (Pop) Haină bărbătească țesută din lână Cf suman.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Mold., Bucov.) 1. Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna. Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352. 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); cojoc, bundă (1). Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.

BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1).Ucr. burka.

BÚRCĂ ~ci f. 1) Manta bărbătească de postav, lungă și largă. 2) Cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka

burcă f. Mold. cojoc mare și lățos, sarică ciobănească: într’o burcă învelit AL. [Rus. BURKA].

1) búrcă f., pl. ĭ (rus. pol. burka). Mold. Trans. Tihoarcă. V. sarică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim’s Tartrs, Londra, 1823).

Intrare: burcă (bundă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcă
  • burca
plural
  • burci
  • burcile
genitiv-dativ singular
  • burci
  • burcii
plural
  • burci
  • burcilor
vocativ singular
plural

burcă (bundă)

  • 1. regional Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna; bundă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bundă diminutive: burcușoară un exemplu
    exemple
    • Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352.
      surse: DLRLC
  • 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); bundă.
    surse: DLRLC sinonime: bundă cojoc un exemplu
    exemple
    • Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.
      surse: DLRLC

etimologie: