BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

bur², ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: eg boer] 1 sm (Lpl) Populație în Africa de Sud, urmașă a coloniștilor europeni (olandezi) stabiliți în secolul al XVII-lea. 2 smf, a (Persoană) care aparține acestei populații.

bur¹ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ? / E: bura] (Rar) Bură² (1).

bur, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. 17; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 2 adj. Care aparține burilor, care se referă la buri. • pl. -i, -e. /<engl. Boer, germ. Bur.

BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer.

buri s.m. pl. Trib dacic situat prin zona Vîlcei și a Argeșului, avînd ca centru așezarea Buridava. • /<lat. Buri, gr. βοῦροι.

Boeri pî. (cit. Buri, lit, «Țărani»), coloni olandezi din Africa australă, susținură timp de aproape trei ani (1899-1902) o luptă eroică pentru independență în contra Englezilor. V. Transvaal.

Buri pl. trib Dac, care locuia în Oltetenia și Banatul Temișoarei. ║ V. Boeri.

bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. bură, pl. bure

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. bură, pl. bure

bur s. m., adj. m., pl. buri; f. sg. bură, pl. bure

buri s. m. pl.

BURI (< fr., engl.) s. m. pl. Afrikaanderi.

BUR s. afrikaander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)

BUR s. afrikander. (~ii locuiesc în sudul Africii.)