bunduc¹ sm [At: CHEST. II, 81/22 / Pl: ~uci / E: nct] (Reg) 1 Stâlp (de stejar). 2 Încheietură a bârnelor la unghiurile casei.

BUNDUC 👉 BONDOC.

bunduc a. Mold. V. bondoc. ║ pl. taraci ce sprijină coastele prispelor țărănești (în Oltenia). [Lit. stâlpi bondoci].

BONDOC, -O(A)CĂ, Mold. BUNDUC, -CĂ adj. și sm. f. 1 Scund și gros, mic și îndesat: pare că văz colo pe un biet vînător bondoc și pîntecos (ODOB.); groscioară, grasă, bondoacă, cu părul negru (DLVR.); bunduc, scurt, lat în spate și cu capul rotund (SAD.) ¶ 2 Bunduci, bondoci sm. pl. 💒 Stîlpii cari sprijinesc coastele prispelor, tarași; lemne scurte și groase de care sînt prinse stinghiile pe care se bat stoborii gardului [tc. bunduk].