9 definiții pentru bumbăcit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bumbăcít sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCÍT s. n. Acțiunea de a bumbăci; vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit.

bumbăcit s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT.

Intrare: bumbăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitul
  • bumbăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bumbăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bumbăci
    surse: DEX '98 DEX '09